Geografia comunei Ploscuțeni

Geografie:

Comuna Ploscuțeni este situată în N-E județului Vrancea, împreună cu un mic grup de sate, aparținând aceluiași județ, în timp ce, cealaltă parte a acestuia se situează la vestul râului Siret.

Spre nord, la cca. 7 km., comuna se întâlnește geografic cu localitatea de câmpie, comuna Homocea, jud. Vrancea, căreia i-a fost subordonată administrativ (1968 - 2003), ambele fiind mărginite la est și vest, de o pădure longitudinală și râul Siret, ce traversează întreaga Moldova, întretâind-o cu meandrele sale. În nord-estul localității se află și o bisericuță ortodoxă, sfințită în 1985, iar la o mică distanță de aceasta, se află și cimitirul nou-catolic.

În centrul localității, pe partea dreaptă a drumului N-S, se află primăria și consiliul comunal, "școala veche", dispensarul și ceva mai în jos, "școala nouă" (construită prin 1973 etc.; înaintea clădirii primăriei se află un monument, în plin centru comunal, închinat sărbătorii catolice a comunei (14 septembrie, Înălțarea Sfintei Cruci), slujind și ca monument comemorativ al unor evenimente din istoria României, la care comunitatea a luat parte (răscoala din 1907 și cele două războaie mondiale), aducându-și contribuția de sânge. În stânga acestui drum, în paralel cu monumentul amintit, se află căminul cultural, construit prin anii '70, restaurat și extins după anul 2004. Pe aceeași parte a drumului se află parcul comunal, ceva mai în spate, spre sud-estul acestuia se află "terenul de fotbal", și în spatele acesteia o "fântână", cu multe legende; spre nord-estul parcului, pe culmea dealului, se înalță triumfătoarea biserica catolică închinată Sfintei Cruci, construită în 1927 din beton-armat, cu multe sacrifici și cu ajutorul altor comunități catolice ale vremii (o menționare specială, datorăm catolicilor din Huși, jud. Vaslui). Biserica aceasta a suferit unele restaurări tehnice, parțial menționate în rubrica cf. Istorie, din acest articol. În perioada comunistă, mulți localnici au trebuit să se adapteze situației și au "roit" spre alte meleaguri, cu precădere spre București și Brașov, dar și spre alte localități mai mari sau mai mici, implicându-se în bunul mers al economiei naționale, fiecare după puterile sale. Unii s-au căsătorit și s-au împământenit acolo, alții nu au mai revenit niciodată prin sat din diferite motive. După 1990, mulți au plecat prin străinătate și revin frecvent, iar alții, puțini la număr sunt probabil împiedicați de motive raționale.

Spre est, localitatea este mărginită de o pădure deluroasă liniară (cota 327 m), care separă comuna de alte localități ale județului vecin Galați (odinioară, până în 1968, județul Tecuci). Pădurea umbroasă și liniștită este alcătuită din copaci de tei, plop, salcâm, pini, molizi, stejar și fag, precum și alte esențe lemnoase (ulmi, mesteceni, cireși, iova etc.).

Spre vest, la distanțe variate (800-2000 m.), datorită cursului său neregulat, întâlnim râul Siret, plin de meandre (curbe), separând așezarea de localitatea vecină Burcioaia, aparținând orașului Adjud, din preajmă, spre care se face traversarea prin vad ori cu barca dirijată pe hodgon.

În sud-vestul localității, se află un deal, cândva livada satului, ce se sfârșește lin spre râul Siret, putem întâlni la doar 3,7 km. satul Argea, subordonat administrativ comunei Ploscuțeni; în sud-estul localității, pe șoseaua ce șerpuiește drumul asfaltat (din octombrie 2008) întâlnim o mănăstire ortodoxă feminină, creată în sec. XVIII (1748), iar puțin mai la deal, pe partea dreaptă a drumului în urcare, se află o bisericuță (Oancea), cu un cimitir, construită în perioada interbelică. Drumul urcă șerpuind încă, pentru ca la o distanță de 1,5 km de mănăstire să putem întâlni indicatorul județului vecin Galați, iar de aici, pe același drum, la mai puțin de 6km., localitatea Buciumeni.

Sursa: wikipedia