.JPG)
Desfășurat între localitățile Ploscuțeni pe Siret și Stoicani pe Prut, pe o distanță de 90 de km, valul Moldovei Inferioare separă Câmpia Română de Podișul Moldovei. Cercetările arheologice au determinat existența unei palisade de lemn, care a sfârșit printr-un incendiu și a unor capcane, în fața șanțului, concretizate prin gropi adânci și dese. Nu a fost atestată până în prezent existența între aceste gropi-capcane a unor murex. Un aspect inedit pe care îl oferă valul Ploscuțeni - Stoicani este poziția șanțului, nu spre N ca în celelalte valuri din Moldova, ci spre S. Această observație a generat multe ipoteze legate de apartenența etnică a construcției. C. Schuchardt, A. D. Xenopol și V. Pârvan, ignorând acest ultim amănunt, îl atribuiau romanilor, punându-l în legătură cu Vadul lui Isac - Lacul Sasâc, pe care l-ar fi continuat. Contradicția a fost observată de E. Fabricius și C. Uhlig. R. Vulpe, punând accentul tocmai pe orientarea sudică a șanțului, atribuia pe baza textului lui Ammianus Marcellinus (XXXI, 3, 7) ridicarea valului goților conduși de Athanaric. Reluând discuția cu noi argumente și dintr-o altă perspectivă, I. Ioniță combate această ipoteză și propune identificarea Valului lui Athanaric cu valul Moldovei de Mijloc, dintre Prut (satele Victoria și Cârniceni) și Nistru (în zona orașului Pașcani). În privința valului Moldovei Inferioare, autorul citat concluziona: linia pe care ulterior s-a construit valul Stoicani - Ploscuțeni, a fost marcată în teren fie de romani, fie de o populație care a trebuit să țină seama de interesele acestora. Cum elementele care au stat la baza ridicării valului sunt tributare tiparelor romane, observația enunțată pare justă. Rămâne însă de explicat în ce condiții au ridicat romanii această construcție...
Sursa:
wikipedia
.JPG)
Unrecognized Remains of the Western Segment of the Ploscuţeni-Stoicani Vallum (Athanaric’s Wall) East of Ploscuţeni (Vrancea County, Romania)
RăspundețiȘtergereby Richard A. Mason and Lucas C. Mason
The earthwork known as Athanaric’s Wall was discovered by Carl Schuchhardt in 1885, who traced its remains starting on the left bank of the Siret. Over the ensuing 130 years, archaeologists have established the course of the embankment as far as the Prut and, using novel technologies, have provided new data regarding the embankment and its construction. Only the extreme northwestern segment near Ploscuţeni in Vrancea County appears to have escaped the attention of archaeologists. In a recent paper, Teodor and Croitoru, using photographic materials, have published a more differentiated view of this segment. It was therefore the objective of this study to use Schuchhardt’s data as a basis for searching out remains of the embankment in the field between Ploscuţeni and Toflea, and to test the hypothesis of Teodor and Croitoru. At 45.1 km on county road 252 (ca. 7 km north of Buciumeni, Galaţi County), the authors studied a patch of fo¬rest along an agricultural trail leading to Toflea for remains of this embankment. During their survey in July 2014, the authors established a linear embankment with ditch to the south extending over a length of 140 meters, and obtained initial measurements and photographic documentation (GPS coordinates: 46°03.863 N, 27°16.925 E). Further investigations conducted at a more favorable season will be required to establish whether the remains actually belong to the Ploscuţeni-Stoicani vallum, and to appropriately measure and document them.